Toamna la bunici  

Momente de neuitat de la Bunici

Amintiri din copilarie

Pentru cei care  Inteleg  sentimentul de melancolie  in legatură cu bunicii. Cei care  au fost crescuti de bunici,in lipsa unor parinti prea ocupati,Pentru cei care  buniici iau  invatat sa faca diverse invataturi practice dar si multe alte lucrui .

Bunici  ce avut  grija de tine incepand de   la gradinita,la scoala  pana la facultate, ,ne-am mai si certat cu  ei nu intelegea ca am crescut .In casa lor am gasit mereu o vorba buna,un sfat,o liniste sufleteasca descrisa de romane.S-au dus la cele vesnice,rand pe rand,iar acum te simti asa de singur(a),uneori,mai ales in preajma sarbatorilor,cand casa mirosea a sarmale si a cozonaci.un miros de neuitat

Toti I-am iubit si respectat,nu au reprezentat niste batrani,acolo,intr-un colt,ci intreg universul  de copil si adolescent.Celor care nu dau doi bani pe proprii bunici-sunteti saraci cu duhul,fara radacini prinse bine in propria voastra familie si viata de maturi.

 

Un sfat: mai deschideti-le usa,din cand in cand,cu un zambet si dagoste.Nu veti regreta!

 

Si acum ne amintim cu drag de povestile spuse la gura sobei sau de painea in tast si  gutuia la soba (rola) facuta de bunica. Pentru cei care isi amintesc de colinele de vita de vie mare si frumoasa si un butoi imens de vin pe care-l spala  in interior, toamna, inainte de culegerea strugurilor in care te  bagai  in interiorul lui si te jucai dupa ce era mai intai spalat bine de drojdia ce se strangea in fiecare an-din "spalaturile" amestecate cu pielitele ce ramaneau de la storsul strugurilor se facea tuica  si  mustul gustos un adevarat suc natural  pe care il beai pana nu mai puteai si te lua dureri  de stomac. In acelasi timp, in soba cocea gutuia galbena cu miros parfumat adanc  care  era o delicatese de neuitat .

Gutuile coapte.

In fiecare toamna, in casa miroase a gutui coapte. Nu-s facute pe plita, asa cum ni le facea bunica acum multi de ani, ci pe  pe aragaz sau in cuptor . Dar au acelasi gust divin si deja apare senzatie de melancolie de amintirile de  toamnele si iernile copilariei. Si-n casa  caldaura isi are rolul ei dar nu la fel ca soba cu lemne de fag sau stejar care scoate sunetul ei de neuitat deja intri intr-o lume de vis. Si nu-s acolo, si totusi ceva lipseste ? Ceva din toate astea au  reaprins si copilul din poveste,  Deja se face tarziu  si maine e o noua zi  in viata isi are cursul ei